Au apărut niște cărți cu viața Maicii Domnului, care nu spun mare lucru.
De ce? Pentru că Maica Domnului a fost smerită, despre
Maica Domnului nu se poate spune mult. (...) De ce? Pentru că Maica Domnului, fiind
smerită, n-a vrut să fie pusă în atenția oamenilor. Dorința ei a fost ca Domnul
Hristos să fie pus în atenția oamenilor. (...)
Maica Domnului n-a făcut niciodată publicitate din
alegerea ei, n-a făcut niciodată publicitate din ceea ce avea numai ea și ceea
ce trebuia să știe ea și nu alții; ea nu s-a afișat niciodată cu curăția ei, cu
fecioria ei; nu s-a afișat niciodată cu alegerea ei, nu s-a afișat niciodată cu
mărețiile ei reale, ci a trăit într-un anonimat, într-o retragere totală,
într-o retragere în care nu s-a pus în evidență cu nimic și nici măcar – cu
retragerea.
Iată un exemplu al Maicii Domnului față de noi și pe
care-l avem în veere – și ar trebui să-l avem în vedere – de câte ori vrem să
ne punem în atenția altora, de câte ori vrem să ne înfigem în conștiința cuiva,
căci, în cazul acesta, nu suntem pe calea Maicii Domnului. (...)
Mântuirea se face prin Dumnezeu.
Noi degeaba vrem să facem niște lucruri extraordinare.
Ceea ce trebuie să facem noi este să ne lăsăm în mâinile
lui Dumnezeu și apoi lucrează Dumnezeu ca Un Sfânt, cum știe, cu fiecare dintre
noi; și, dacă vrea Dumnezeu să ne afirme, ne afirmă; și, dacă nu vrea Dumnezeu
să ne afirme, degeaba vrem să ne afirmăm noi.
Asta înseamnă să urmăm exemplul Maicii Domnului, să fim
smeriți, adică să fim fără veleități și, mai ales – fără veleități religioase.
Mari duhovnici români despre Maica
Domnului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp.
74-76.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu